Biodiversitate

tipareste trimite pe mail

 Descriere

Detalii

Autor: APM Tulcea,
Adăugat: 2011-11-16 14:23:12
Ultima actualizare: 2011-11-16 14:23:12

Cadru general

 

 

România deţine cea mai mare diversitate biogeografică din Europa comparativ cu ţările Uniunii Europene şi cu celelalte ţări candidate şi este singura ţară care deţine 5 din cele 11 regiuni biogeografice recunoscute oficial în UE, respectiv: regiunea alpină, continentală, panonică, pontică şi stepică .

Ultimele doua regiuni biogeografice : pontică şi stepică se regăsesc şi pe teritoriul judeţului Tulcea. Datorită poziţiei sale geografice, judeţul Tulcea are aproape toate formele de relief din România, plecând de la Munţii Măcinului - cei mai vechi munţi din România şi printre cei mai vechi din Europa şi până la Delta Dunării - teren încă în formare, cel mai nou pământ al ţării.

 În ansamblul României, judeţul Tulcea reprezintă o zonă extrem de importantă din punct de vedere biogeografic prin marea varietate staţională şi altitudinală a zonei, care a determinat concentrarea unui număr de specii de floră şi faună de interes conservativ şi totodată interferenţa speciilor floristice din arealele central european, mediteranean şi asiatic. În acest sens, Delta Dunării este cel mai cunoscut exemplu dar nu poate fi exceptată zona Munţilor Măcinului, pentru că aici se găseşte limita nordică a zonei submediteraneene a Peninsulei Balcanice, o unitate distinctă a provinciei floristice macedo-tracică.

 

Datorită poziţiei sale geografice, şi a prezenţei numeroaselor forme de relief, judeţul Tulcea se distinge printr-o biodiversitate deosebit de interesantă şi valoroasă, în scopul conservării acesteia fiind constituite mai multe arii protejate. Relieful este caracterizat prin îmbinarea celei mai noi porţiuni din suprafaţa României respectiv Delta Dunării cu cea mai veche unitate de relief din România - Munţii Măcinului.

 

Judeţul Tulcea, datorită unui climat specific Dobrogei de Nord (continental excesiv de tip pontic), şi a formelor de relief variate, beneficiază de o diversitate biologică deosebită atât prin numeroasele tipuri de habitate şi ecosisteme, cât şi prin multitudinea de specii de floră şi faună.

          Suprafaţa judeţului este acoperită în proporţie de 60% de ecosisteme naturale şi seminaturale, identificându-se un număr de 38 de tipuri de habitate naturale de interes comunitar care sunt incluse în Anexa I a Directivei Habitate, şi pentru care s-au instituit cele 8 Situri de Importanţă Comunitară. Delta Dunării adăposteşte 18 dintre aceste habitate care nu se regăsesc în celelalte zone ale judeţului. De asemenea în zona marină a Deltei Dunării se regasesc alte două tipuri de habitate specifice şi există de asemenea habitatul 1180 “Structuri submarine create de scurgeri de gaze”  unic la nivel de ţară. 

Bogata diversitate a habitatelor naturale ce caracterizează zona Dobrogei de Nord, determină existenţa unui număr mare de specii de floră şi faună sălbatică, multe dintre ele fiind endemice, rare, vulnerabile sau periclitate.

În conspectul florei Dobrogei se enumeră 1770 specii de plante pentru această zonă, ceea ce reprezintă 52 % din flora României şi aproape 19 % din flora europeană (Boscaiu, 1976). În statistici ulterioare se consideră că Dobrogea concentrează 1911 specii,  ceea ce înseamnă că flora acestei provincii este foarte bogată, fiind comparabilă cu cea a insulelor mediteraneene Creta şi Corsica (Dihoru, 1970).

Din punct de vedere al importanţei la nivel european, pe teritoriul judeţului Tulcea au fost identificate 9 specii de plante de interes comunitar a căror conservare necesită desemnarea ariilor speciale de conservare conform anexei 3 a Ordonanţei de Urgenţă nr.57/2007, respectiv: Marsilea quadrifolia (Trifoiaş de baltă); Agrimonia pilosa (Turiţă); Campanula romanica (Clopoţel dobrogean); Echium russicum (Capul şarpelui);   Moehringia jankae (Merinană); Centaurea jankae (Vineţele, Dioc, Zglăvoc); Potentilla emilii-popii (Buruiană cu cinci degete); Aldrovanda vesiculosa (Otrăţel); Centaurea pontica (Vineţele, Dioc, Zglăvoc). Dintre speciile de floră sălbatică identificate la nivel naţional două sunt prezente în anexa nr.4 B a OUG 57/2007: Dianthus dobrogensis (garofiţa dobrogeană) şi Paeonia tenuifolia (bujorul de stepă).

 

În Lista Roşie a Parcului Naţional Munţii Măcinului, realizată în cadrul proiectului LIFE Natura, au fost incluse 136 de  specii de floră sălbatică pe categorii de periclitare similare celor IUCN,  după cum urmează:

  • 4 specii considerate extincte
  • 3 specii periclitate
  • 48 de specii vulnerabile
  • 8 specii cu statut conservativ mai puţin îngrijorător
  • 73 de specii în cazul cărora informaţiile sunt deficitare.

Speciile de plante periclitate care prezintă un risc foarte mare de a deveni extincte în afara arealului sunt Păliurul (Paliurus spina christi), Măceşul (Rosa turcica) şi Şerlai (Salvia aethiopis).

 

Din punct de vedere faunistic la nivelul judeţului Tulcea se întâlnesc un număr important de specii de interes conservativ la nivel naţional şi European. Astfel au fost identificate un număr de 163 de specii de interes comunitar incluse în anexa nr.3 a OUG 57/2007 şi 110 specii de interes naţional care necesită o protecţie strictă conform anexei 4 B a aceluiaşi act normativ.

Dintre Nevertebrate putem menţiona 9 specii de interes comunitar a căror  conservare necesită desemnarea ariilor speciale de conservare conform anexei 3 a Ordonanţei de Urgenţă nr.57/2007: Bolbelasmus unicornis, Cerambyx cerdo (croitor), Lucanus cervus (rădaşcă), Morimus funereus, Osmoderma eremita (pustnicul), Callimorpha quadripunctaria, Euphydryas maturna, Lycaena dispar şiPholidoptera transsylvanica.

 

În ceea ce priveşte importanţa la nivel naţional putem preciza faptul că un număr important de specii de insecte sunt noi semnalări pentru fauna României din zona Munţilor Măcin, trei fiind specii noi pentru ştiinţă: Polia cherrung, Chersotis laeta macini şi Chersotis fimbriata niculescui. Printre speciile descrise pentru prima dată în zona Măcin precizăm: Menaccarus arenicola şi Nabis provencalis (dintre heteroptere), Hypantopa segnelle cunoscuta anterior numai în zona Alpilor, Bryotropha tachyptilella, răspândita în zonele silvostepice din Ungaria, Slovacia, Italia, Bulgaria şi Ucraina; Bryotropha domestica adaptata la habitate de tufărişuri, Caryocolum alsinella prezenta în medii nisipoase şi xeroterme; Caryocolum mucronatella cunoscuta doar în câteva tari din sudul şi centrul Europei; Anacampsis timidella şi Dyspessa salicicola, ambele observate la Greci şi Pricopan; Exophila rectangularis este raspandită în Asia Mică şi estul regiunii mediteraneene; Cuculia dracunculi a fost de asemeni semnalata pentru prima data la noi în ţară în Pricopan.

 

În Lista Roşie a Parcului Naţional Munţii Măcinului realizată în cadrul proiectului LIFE Natura au fost incluse 58 de  specii de nevertebrate pe categorii de periclitare similare celor IUCN,  după cum urmează:

  • 54 de specii vulnerabile
  • 1 specie cu statut conservativ mai puţin îngrijorător
  • 3 specii în cazul cărora informaţiile sunt deficitare.

 

Dintre Amfibieni şi reptile la nivelul judeţului se întâlnesc 7 specii de interes comunitar a căror  conservare necesită desemnarea ariilor speciale de conservare conform anexei 3 a OUG 57/2007.

Dintre speciile care prezintă importanţă ştiinţifică la nivel naţional putem menţiona la  amfibieni: Bufo bufo (broasca râioasa) ca relict glaciar în zona Măcin, şi Rana dalmatina (broasca roşie de pădure) tot un relict ce demonstrează vechimea pădurilor din zonă, iar la reptile menţionăm: Testudo graeca (broasca ţestoasa dobrogeană), Ablepharus kitaibelii, Lacerta trilineata (guşterul vărgat), Lacerta viridis (guşter), Elaphe quatorlineata (balaurul dobrogean), Elaphe longissima, Coronella austriaca şi Vypera ammodytes ssp. Montandoni ( vipera cu corn).

Conform Listei Roşii a Parcului Naţional Munţii Măcinului în zonă sunt semnalate 5 specii de amfibieni dintre care una periclitată şi 4 vulnerabile şi 11 specii de reptile dintre care 3 periclitate şi 8 vulnerabile.

 

Păsările se bucură de o mare varietate specifică în zona Dobrogei şi mai ales în partea de nord, respectiv  în judeţul Tulcea unde se găsesc cele mai însemnate zone de cuibărit şi de hrănire pentru majoritatea speciilor: Delta Dunării şi complexul Razim-Sinoie, Munţii Măcinului, Pădurea Niculiţel şi Pădurea Babadag. 

Conform anexei 3 a OUG 57/2007 pe teritoriul judeţului Tulcea întâlnim 100 de specii de păsări de interes comunitar a căror  conservare necesită desemnarea ariilor de protecţie specială avifaunistică.  În zona Munţilor Măcin multe dintre speciile protejate sunt considerate rare sau vulnerabile: Apus apus (drepnea neagra), Caprimulgus europaeus (caprimulg), Coracias garrulus (dumbrăveanca), Lanius senator (sfrâncioc cu cap roşu), Merops apiaster (prigorie), Monticola saxatilis (mierla de piatra), Oenanthe isabellina (pietrar răsăritean), Oenanthe pleschanka (pietrar negru), Haliaeetus albicilla (codalb).

     Lista Roşie a Parcului Naţional Munţii Măcinului include 173 de specii de păsări a căror stare de conservare pe categorii de periclitare similare celor IUCN este:

  • 1 specie considerată extinctă
  • 2 specii periclitate critic
  • 6 specii periclitate
  • 19 specii vulnerabile
  • 25 de specii aproape periclitate
  • 89 specii cu statut conservativ mai puţin îngrijorător.

Restul sunt specii care nu au fost evaluate sau despre care nu se deţin date suficiente.

       

Dintre  speciile  de mamifere pe teritoriul judeţului Tulcea există 10 specii de interes comunitar a căror  conservare necesită desemnarea ariilor speciale de conservare conform anexei 3 a OUG  nr. 57/2007. Cele zece specii sunt: liliacul mare cu potcoavă (Rhinolophus ferrumequinum), liliacul comun (Myotis myotis), popândăul (Spemophilus citellus), grivan mic (Mesocricetus newtoni), şoarece săritor de stepă (Sicista subtilis), lup (Canis lupus), vidră (Lutra lutra), nurcă (Mustela lutreola), dihor pătat (Vormela peregusna) şi dihor de stepă (Mustela eversmanni).       

În Lista Roşie a Parcului Naţional Munţii Măcinului sunt incluse 27 de specii de mamifere dintre care 5 sunt vulnerabile, 6 cu statut conservativ mai puţin îngrijorător celelalte nefiind suficient studiate pentru a stabili statutul conservativ al speciei. Dintre speciile de mamifere protejate în zona Munţilor Măcin putem menţiona : Spermophilus citellus (popândău), Felis silvestris (pisica sălbatică),Mustela eversmanii (dihorul de stepă),Martes foina (jderul de piatră) etc.

 

Importanţa conservativă la nivel europeana  judeţului Tulcea, din punct de vedere al Directivei Habitate (92/43/EEC), constă în faptul că aici s-au identificat un număr de 38 tipuri de habitate conform Anexei 1 a Directivei, printre care cele mai importante sunt tipurile de habitate de zone umede danubiene şi pontice specifice Deltei Dunării şi Mării Negre, şi habitatele de stepă.

  În ceea ce priveşte importanţa avifaunistică, putem preciza că în Delta Dunării şi Dobrogea de Nord se întâlnesc aproximativ 97 de specii de păsări listate în Anexa 1 a Directivei Păsări (79/409/EEC), printre care specii rare de răpitoare: Aquila heliaca (acvila de câmp), Aquila clanga (acvila ţipătoare mare), Circus macrourus (erete alb), Falco cherrug (şoim dunărean),Caprimulgus europaeus (caprimulgul), dar şi o multitudine de specii legate de mediul acvatic: Pelecanus crispus (pelican creţ), Cygnus olor (lebăda de vară), Egretta garzetta (egreta mică), Egretta alba (egreta mare),  Branta ruficollis (gâsca cu gât roşu),  care sunt prezente şi în “Lista Roşie a Vertebratelor din Romania”.

Având în vedere importanţa floristică şi faunistică a zonei, pe teritoriul  judeţului Tulcea au fost legiferate 17 situri Natura 2000, dintre care 9 sunt Arii de Protecţie Specială   Avifaunistică (SPA) aprobate prin Hotărârea de Guvern nr.1284/24.10.2007 şi8 sunt Situri de Importanţă Comunitară (SCI)aprobate prin Ordinul MMDD nr. 1964/2007.


X

Clic aici pentru a închide harta



Alegeți un județ de pe hartă pentru a fi redirecționat spre autoritatea locală.